LEUCÍT s. n. Silicat natural de aluminiu și de potasiu, de culoare cenușie sau albă, cu luciu sticlos, folosit mai ales ca îngrășământ agricol. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEUCÍT s.n. 1. Mineral din grupa silicaților, conținând aluminiu și potasiu, care se găsește în unele roci eruptive. 2. Corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. [< fr. leucite, cf. gr. leukos – alb].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEUCÍT s. n. 1. mineral din grupa feldspatoizilor, conținând silicat de aluminiu și potasiu, în unele roci eruptive. 2. corpuscul din citoplasma celulelor vegetale. (< fr. leucite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LEUCÍT s. (MIN.) feldspatoid.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

leucít s. n. (sil. le-u-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEUCÍ, leucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate pe cineva. – Din leucă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

LEUCÍT, -Ă, leuciți, -te, adj. v. LEUCI. – [DLRM]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink