LEPUÍT1, lepuituri, s. n. Faptul de a lepui. – V. lepui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEPUÍT2, -Ă, lepuiți, -te, adj. (Despre o piesă) Care a fost supus operației de lepuire. – V. lepui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lepuít s. n., pl. lepuíturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEPUÍ, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A LEPUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor piese metalice) A netezi fin cu o substanță abrazivă specială. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lepuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiésc, imperf. 3 sg. lepuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lepuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink