LEPȘÍT, -Ă, lepșiți, -te, adj. (Reg.: despre lucruri) Turtit (printr-o lovitură), pleoștit; fig. (despre oameni; adesea substantivat) smintit, țicnit. – V. lepși.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEPȘIT ~tă (~ți, ~te) reg. 1) (despre lucruri) Care a fost turtit (mai ales prin lovituri cu palma). 3) și substantival fig. (despre persoane) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; țicnit; smintit; trăsnit. /v. a lepși
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lepșít, lepșítă, adj. (reg.) țicnit, zevzec, smintit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

LEPȘÍ, lepșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da cuiva palme, a pălmui; a turti prin lovituri cu palma. – Din leapșă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A LEPȘÍ ~ésc tranz. reg. 1) A lovi cu palma; a bate cu palma (peste față); a pălmui. 2) A turti prin lovituri de palme. /Din leapșă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEPȘÍ vb. v. pălmui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lepșí, lepșésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se trânti la pământ. 2. (fig.) a se prosti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lepșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepșésc, imperf. 3 sg. lepșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lepșeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink