LEORPĂÍT, leorpăituri, s. n. Faptul de a leorpăi; zgomot (neplăcut) produs de cel care mănâncă sau bea ceva cu lăcomie. – V. leorpăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

leorpăít s. n. (sil. leor-), pl. leorpăíturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEORPĂÍ, leorpăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mânca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

leorpăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorpăiésc / leórpăi, imperf. 3 sg. leorpăiá; conj. prez. 3 leorpăiáscă / leórpăie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

hórpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin [!] sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink