LEORBĂÍ, leorbăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. – Leoarbă + suf. -ăi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A LEORBĂÍ ~iésc intranz. fam. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi; a lehăi. /leoarbă + suf. ~ăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEORBĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

leorbăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorbăiésc / leórbăi, imperf. 3 sg. leorbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. leorbăiáscă / leórbăie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEORBẮU, leorbăi, s. m. (Reg.) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gudovan | Semnalează o greșeală | Permalink

LEORBẮU ~i m. depr. Persoană căreia îi place să flecărească și să dea în vileag orice. /v. a leorbăi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEORBĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

leorbău s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink