LÉNEȘ, -Ă, leneși, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Om) căruia îi lipsește dorința, plăcerea de a munci, de a fi activ, căruia îi e lene; (om) trândav. 2. Adj. Care trădează, exprimă lene. Gesturi leneșe. ♦ Care este domol, încet. Mersul leneș al melcului. 3. S. m. (La pl.) Familie de animale mamifere din America de Sud, cu corp robust, cu membre prevăzute cu gheare puternice și arcuite, care se mișcă încet și stau zile întregi agățate pe aceeași creangă (Bradypodidac); (și la sg.) animal din această familie. – Lene + suf. -eș. (2) Calc după fr. paresseux, germ. Faultier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉNEȘ¹ ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care lenevește; care nu vrea să muncească; trândav; lenos. 2) fig. (despre mișcări sau acțiuni) Care vădește lene; care este lipsit de energie. Mers ~. /lene + suf. ~eș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉNEȘ² ~i m. Mamifer din pădurile tropicale ale Americii de Sud care se mișcă alene și care stă zile întregi agățat de aceeași creangă. /lene + suf. ~eș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LÉNEȘ adj., s. indolent, puturos, trândav, trântor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trând, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Leneș ≠ harnic, muncitor, sârguincios, silitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

léneș adj. m., s. m., pl. léneși; f. sg. léneșă, pl. léneșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink