LEMNÚȘ, lemnușuri, s. n. (Reg.) 1. Chibrit. 2. (Bot.) Lemnul-domnului. – Lemn + suf. -uș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEMNÚȘ s. v. chibrit, cordar, fus, întinzâtor, lemnul-domnului, răchitan, strună.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lemnúș s.n., pl. lemnúșe / lemnúșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lemnúș (plantă) s. m. (s. n.), pl. lemnuși (lemnușuri)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

chibrít n., pl. urĭ și rar e (turc. ar. kibrit, pucĭoasă, chibrit). Bețișor care are lipită la un capăt puțină substanță chimică care se aprinde pin [!] frecare. – Rar și cribit (ca sp. alcribite și alcrebite, din aceĭașĭ orig.). În Trans. și lemnuș și cătrăniță. – Chibritu a fost inventat de chimistu German Frederic Kammerer la 1833. La 1832, el se afla închis ca revoluționar. Directoru închisoriĭ îĭ permise să-șĭ facă un laboratorĭŭ. Aci, după multe încercărĭ, reuși să facă chibriturĭ din fosfor galben, care se aprind pin [!] simplă frecare. După eliberare, vru să se folosească de invențiunea luĭ înființînd o fabrică de chibriturĭ. Dar nu găsi capital, ĭar autoritățile germane, supt [!] pretext că asta ar provoca incendiĭ, l-aŭ oprit de a-șĭ pune în practică invențiunea. Ruinat și descurajat, Kammerer muri într´un spital de nebunĭ tocmaĭ cînd în Germania începuse a sosi chibriturĭ din alte țărĭ, care adoptase [!] această invențiune (Chimistu Ungur Irinyi, considerat și el ca inventator, n´a fabricat chibriturĭ de cît la 1836).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink