LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEMNÁR ~i m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEMNÁR s. v. dulgher.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEMNÁR s. v. butuc, tăietor, trunchi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lemnár (muncitor) s. m., pl. lemnári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lemnár (butuc, daltă) s. n., pl. lemnáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink