LEGITIMITÁTE, legitimități, s. f. (Livr.) Însușire a ceea ce este legitim. – Din fr. légitimité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGITIMITÁTE f. Caracter legitim. A contesta ~ea unui drept. [G.-D. legitimității] /<fr. légitimité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGITIMITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este legitim. [Cf. fr. légitimité, lat.med. legitimitas].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGITIMITÁTE s. f. calitate a ceea ce este legitim. (< fr. légitimité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGITIMITÁTE s. v. îndreptățire, justificare, motivare, motivație, rațiune, temei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

legitimitáte s. f., g.-d. art. legitimității; pl. legitimități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink