LEGITIMÍST, -Ă, legitimiști, -ste, s. m. și f., adj. (Persoană) care susține o dinastie sau un suveran, considerați drept singurii îndreptățiți să ocupe tronul. – Din fr. légitimiste.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGITIMÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de legitimism; propriu legitimismului. /<fr. légitimiste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGITIMÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al legitimismului. /<fr. légitimiste
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGITIMÍST, -Ă adj. Referitor la legitimism. // s.m. și f. Adept al legitimismului. [< fr. légitimiste].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEGITIMÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al legitimismului. (< fr. légitimiste)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
legitimíst s. m., adj. m., pl. legitimíști; f. sg. legitimístă, pl. legitimíste
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink