LEGITÁTE, legități, s. f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost').
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGITÁTE ~ăți f. Caracter legic. /lege + suf. ~itate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGITÁTE s.f. Caracterul obligatoriu, de lege, al unor fenomene. [Et. incertă}.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGITÁTE s. f. caracter obligatoriu, de lege, al unor fenomene. (< lege + -itate)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

legitáte s. f., g.-d. art. legității; pl. legități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink