LEGISLATÓR, legislatori, s. m. Legiuitor. ♦ Fig. Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. – Din fr. législateur, lat. legislator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGISLATÓR ~i m. 1) Organ public care are misiunea de a elabora legi; putere legislativă. 2) Persoană în drept să legifereze; legiuitor. 3) fig. Persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. /<fr. législateur, lat. legislator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGISLATÓR s.m. (Rar) Legiuitor; (fig.) persoană care stabilește regulile unei arte sau ale unui curent artistic. [Cf. fr. législateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGISLATÓR s. m. legiuitor; (fig.) cel care stabilește regulile unei arte, ale unui curent artistic. (< fr. législateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGISLATÓR s. v. legiuitor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

legislatór s. m., pl. legislatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink