LEGĂNÚȚ, legănuțe, s. n. (Pop.) Legănel. – Leagăn + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

LEGĂNÚȚ s. (pop.) legănaș, legănuș. (~ pentru copil.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

legănúț s. n., pl. legănúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink