LECTORÁT, lectorate, s. n. 1. Funcția de lector¹ (1) într-o instituție de învățământ superior. 2. Catedră în învățământul superior în care se predă limba (și cultura) unui popor străin, adesea cu profesori din țara respectivă. – Din germ. Lektorat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

LECTORÁT ~e n. 1) Funcție de lector. 2) Catedră universitară pentru o limbă străină. /<germ. Lektorat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LECTORÁT s.n. 1. Funcție, grad de lector¹. 2. Curs universitar pentru o limbă străină, funcționând de obicei cu profesori străini. [< germ. Lektorat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LECTORÁT s. n. 1. funcția de lector¹ (1). 2. catedră universitară a unei țări în altă țară, în cadrul căreia profesori ai celei dintâi predau studenților din țara gazdă, o anume materie de învățământ. 3. grup de profesori din învățământul superior care predau o disciplină la o altă facultate decât aceea de care aparțin. (< germ. Lektorat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lectorát s. n., pl. lectoráte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink