LEÁL, -Ă, leali, -e, adj. Care își respectă cuvântul, care este fidel față de angajamentul luat; corect, cinstit; sincer, franc. [Pr.: le-al] – Din it. leale.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEÁL ~ă (~i, ~e) Care respectă fidel angajamentele luate; caracterizat prin onestitate și probitate; loial. [Sil. le-al] /<it. leale
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEÁL, -Ă adj. Credincios cuvântului dat; sincer, cinstit. [Pron. le-al. / < it. leale].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEÁL, -Ă adj. care își respectă cuvântul dat; sincer; cinstit, corect; fidel. (< it. leale)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEÁL adj. v. cinstit.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEÁL adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, neprefăcut, nestrămutat, sincer, statornic.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
leál (leálă), adj. – Credincios, cinstit. It. leale. Este dubletul lui loial, adj. (leal), din fr. loyal, mai puțin folosit. – Der. lealitate (var. loialitate), s. f. (faptul de a fi loial), din it. lealtà, fr. loyauté.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
leál adj. m., pl. leáli; f. sg. leálă, pl. leále
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LEAL, António Duarte Gomes (1848-1921), poet portughez. Versuri cu caracter satiric („Sfârșitul unei lumi”), evoluând spre romantism („Luminile Sudului”) și simbolism („Foamea lui Camōes”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink