LEȘINĂTÚRĂ, leșinături, s. f. (Depr.) Ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă, de putere. – Leșina + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEȘINĂTÚRĂ s. v. inconștiență, leșin, lipotimie, nesimțire, stârpitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

leșinătúră s. f., g.-d. art. leșinătúrii; pl. leșinătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

leșinătură, leșinături s. f. (peior.) ființă foarte slabă, lipsită cu totul de vlagă / de putere
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink