LEȘIÉTIC, -Ă, leșietici, -ce, adj. Cu gust sau cu miros (neplăcut) de leșie, ca leșia; leșios. – V. sălciu. ♦ Fig. Cenușiu, întunecat, mohorât. Cer leșietic. [Pr.: -și-e-. = Var.: leșiátic, -ă, adj.] – Leșie + suf. -etic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEȘIÉTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are gust sau miros de leșie. 2) Care este de culoarea leșiei; cenușiu. [Sil. -și-e-] /leșie + suf. ~etic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LEȘIÉTIC adj. v. fad.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

leșiétic adj. m. (sil. -și-e-), pl. leșiétici; f. sg. leșiétică, pl. leșiétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink