LEȘIÁLĂ, leșieli, s. f. (Reg.) Stare de slăbiciune, de sfârșeală; leșuială. [Pr.: -și-a-] – Leșie (Înv. „sfârșeală” – et. nec.) + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LEȘIÁLĂ s. v. sfârșeală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

leșiálă s. f. (sil. -și-a-), g.-d. art. leșiélii (sil. -și-e-); pl. leșiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink