LAVÁNDĂ, lavande, s. f. 1. (Bot.) Levănțică. ♦ Parfum extras din levănțică. 2. (Cin.) Pozitiv intermediar alb-negru, folosit în contratipare. – Din fr. lavande.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LAVÁNDĂ ~e f. Plantă erbacee, cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și industria parfumurilor; levănțică. 2) Parfum extras din această plantă. [G.-D. lavandei] /<fr. lavande
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LAVÁNDĂ s.f. Plantă din familia labiate, cu frunze și flori odorante; (pop.) levănțică. ◊ Apă de lavandă = parfum extras din levănțică. [< fr. lavande, it. lavanda].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LAVÁNDĂ s. v. levănțică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lavándă s. f., g.-d. art. lavándei; pl. lavánde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LAVÁND, -Ă I. adj., s. n. (de) culoare albastru-deschis. II. s. f. 1. plantă perenă din familia labiatelor, cu frunze și flori odorante; levănțică. 2. parfum, esență de lavandă (1). 3. (cinem.) pozitiv intermediar alb-negru, în contratipare. (< fr. lavande, it. lavanda)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink