LARG, -Ă, (I) largi, adj. (II) larguri, s. n. I. Adj. 1. Care ocupă o suprafață mare, care este extins în toate direcțiile; întins, vast. ◊ Expr. În lumea largă = a) în locuri depărtate, departe; b) pretutindeni. 2. De dimensiuni mari; lat. ◊ Loc. adv. Pe larg = în mod amplu, amănunțit. ♦ (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare; p. ext. cuprinzător, încăpător. ◊ Expr. Mână largă, se zice despre un om generos sau cheltuitor. ♦ (Despre veșminte) De o croială bogată, care permite mișcarea liberă a corpului; care este prea mare față de dimensiunile unei persoane. ◊ Expr. A da (ceva) cu mâneci largi = a da bucuros, cu voie bună; a fi darnic. ♦ (Despre gesturi, mișcări etc.) Desfășurat în toată amploarea. ♦ Fig. Care nu este meschin, care este liber, generos, înaintat. Vederi largi. II. S. n. 1. (Articulat; urmat de determinări în genitiv care indică o suprafață) Întreaga suprafață (a unui loc); partea mai largă (a unui loc). ♦ Loc pe mare depărtat de țărm. ◊ Loc. adv. În larg = departe de țărm, pe apă. 2. Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile; întindere mare, spațiu vast. ◊ Expr. A fi (sau a se simți) la (sau în) largul său = a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. – Lat. largus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LARG1 ~gă (~gi) 1) Care se întinde pe o suprafață mare; care are limite extinse; vast; întins. ◊ În lumea ~gă pe diferite meleaguri; în depărtări. 2) Care permite să încapă mult; încăpător; spațios. Vas ~. Cameră ~gă. ◊ A descrie (sau a povesti) pe ~ a descrie sau a povesti cu lux de amănunte; amănunțit. Mână ~gă darnic; generos. Vederi ~gi cunoștințe profunde și receptive față de nou, față de progres. /<lat. largus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LARG2 ~uri n. 1) Suprafață mare; lărgime. ◊ În ~ în mare; departe de țărm. 2) Loc deschis care se întinde departe în toate direcțiile. ◊ A fi (sau a se simți) în ~ul său a fi (sau a se simți) în deplină libertate, nestingherit. /<lat. largus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LARG adj. 1. v. întins. 2. v. spațios. 3. amplu, întins, mare. (Știrea ocupa un spațiu ~ în ziar.) 4. întins, spațios, vast. (Bulevarde ~.) 5. întins, lăbărțat, lărgit, lățit. (Un pulover ~.) 6. lat, mare. (Pălărie cu boruri ~.) 7. liber, (înv. și pop.) slobod. (O legătură prea ~.) 8. v. amplu.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LARG adj. v. culant, darnic, generos, mărinimos.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LARG s. v. lărgime, lățime.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Larg ≠ îngust, strâmt, strâns, restrâns
Sursa: Antonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
larg (lárgă), adj. – 1. Lat. – 2. Spațios, extins. – 3. Liber, vast, comod, încăpător. – 4. Amplu, maiestuos. – 5. Liberal, generos. – 6. (Adv.) În mod amplu, cu lărgime, comod. – 7. (S. n.) Lărgime, lățime. – 8. (S. n.) Loc deschis, spațiu, distanță. – 9. (S. n.) Spațiu liber, libertate, latitudine. – 10. (S. n.) Întinsul mării. – Mr., megl. largu, istr. lǫrg. Lat. largus (Pușcariu 943; Candrea-Dens., 950; REW 4912; DAR), cf. it., sp., port. largo, prov. larc, cat. llarg, fr. large, alb. largë (Philippide, II, 645). Sensurile 4, 5 și 10 sînt împrumuturi literare din fr. large. Der. lărgime, s. f. (lățime, amploare; spațiu liber, latitudine, libertate); lărgămînt, s. n. (înv., lărgime, amplitudine); larghețe, s. f. (liberalitate, generozitate), din it. larghezza; lărgi, vb. (a mări; a extinde, a dilata), cf. mr. lărgescu, istr. lărjesc (după Pușcariu 943 și Candrea-Dens., 951, dintr-un lat. *largῑre, În loc de largῑri); lărgitor, adj. (măritor); lărgitoare, s. f. (măritor pentru mănuși sau încălțăminte); prelarg, s. n. (extensiune, lărgime), cuvînt creat de Odobescu, drept paralelă la prelung. Cf. alerga.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
larg adj. m., f. lárgă; pl. m. și f. largi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
larg s. n., pl. lárguri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LARGU, com. în jud. Buzău, situată în C. Buzău-Călmățui, pe râul Călmățui; 1.686 loc. (2000). Necropolă sarmatică (sec. 2-3), cu inventar divers (vase ceramice, cercei de bronz, mărgele de sticlă și chihlimbar, oglinzi cu tamga, cuțite de fier, fusaiole de lut ș.a.), în satul Scărlătești. Biserica Sfinții Voievozi (1817), în satul Largu.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi dus cu funia în larg expr. (intl.) 1. a-și mărturisi rapid vina (în anchetă). 2. a se intimida în fața anchetatorilor din cauza lipsei de experiență.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a fi la largul tău și la strâmtul altuia expr. (iron.) a-ți lua libertăți excesive, deranjând pe cineva.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink