LANDÓU, landouri, s. n. 1. Trăsură luxoasă cu patru locuri așezate față în față și cu capota formată din două părți mobile. 2. Cărucior pentru copiii mici, mare și acoperit. – Din fr. landau.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LANDÓU ~ri n. 1) înv. Trăsură luxoasă cu capota pliabilă, având patru locuri așezate față în față. 2) Cărucior acoperit pentru copiii mici. /<fr. landau
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LANDÓU s.n. 1. Trăsură de lux cu două banchete așezate față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. Cărucior de copil, mare și închis. [Var. landau s.n. / < fr. landau, cf. germ. Landauer < Landau – oraș în Germania].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LANDÓU s. n. 1. trăsură de lux cu două banchete față în față, al cărei acoperiș, format din două bucăți, se ridică și se lasă după voie. 2. cărucior de copil, mare și închis. (< fr. landou)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LANDÓU s. v. cărucior.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

landóu (landóuri), s. n. – Cărucior de copil. Fr. landau; finala ca în carou, erou etc.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

landóu s. n., art. landóul; pl. landóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink