LABIRÍNT, labirinturi, s. n. 1. Construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal. ♦ Grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate. ♦ Fig. Încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; p. ext. problemă, situație încurcată, fără ieșire. 2. (Tehn.) Dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza. 3. Totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LABIRÍNT ~uri n. 1) Edificiu constituit dintr-un număr mare de camere, așezate astfel, încât ieșirea poate fi găsită cu mare dificultate. 2) fig. Problemă, situație extrem de încurcată. 3): ~ membranos totalitate a cavităților care formează urechea internă. /<fr. labyrinthe, lat. labyrinthus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LABIRÍNT s.n. 1. Edificiu cu foarte multe încăperi și galerii (asemănător edificiului mitic construit de către Dedal în Creta), în care orientarea este foarte dificilă. ♦ Grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști dispuse într-o înlănțuire care creează posibilitatea de rătăcire. ♦ (Fig.) Lucru încâlcit, încurcat. 2. Dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung în scopul de a-i micșora viteza. 3. Parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. [Pl. -turi, -te. / cf. fr. labyrinthe, lat. labyrinthus, gr. labyrinthos].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LABIRÍNT1 s. n. 1. construcție cu foarte multe încăperi și galerii în care orientarea este dificilă. ◊ grădină ornamentală din benzi înguste de arbuști. 2. dalaj meandric în unele catedrale din evul mediu, pe care credincioșii trebuiau să-l urmeze ca pe un drum de expiere. 3. joc de inteligență care cere a găsi ieșirea dintr-o rețea de linii întortocheate. ◊ joc constând dintr-un cub din plastic transparent, din 64 de cămăruțe, la care unii pereți au câte un orificiu ce lasă să treacă o bilă de metal. 4. (fig.) încurcătură, încâlceală datorată unor dificultăți, unei proceduri. ◊ situație încurcată, fără ieșire. 5. dispozitiv folosit în diverse instalații pentru a obliga un fluid să parcurgă un drum lung, în scopul de a-i micșora viteza. 6. parte a urechii interne, formată din cavități sinuoase. (< fr. labyrinthe, lat. labyrinthus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LABIRINT2(O)- elem. „labirint”. (< fr. labyrinth/o/-, cf. lat. labyrinthus, gr. labyrinthos)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LABIRÍNT s. (livr.) dedal.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
labirínt (labirínturi), s. n. – Dedal. – Var. (înv.) lavirint. Fr. labyrinthe, și înainte (sec. XVII) direct din gr. λαβύρινθος (Gáldi 205).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
labirínt s. n., pl. labirínturi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Labirint = Labyrinthus.
Sursa: Mitologic
(1969)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LABIRINTUL DIN CRETA (în mitologia greacă), operă arhitecturală, alăctuită dintr-un număr foarte mare de încăperi și coridoare cu o dispunere atât de complicată, încât ieșirea era aproape de negăsit. Construit de Dedal, în Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l închide pe Minotaur. Teseu a reușit să-l străbată ajutat de firul Ariadnei. Unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vieții considerate o caerceră, ale cărui drumuri întortocheate nu pot duce, în cele din urmă, decât la moarte.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
labirínt, labirinturi s. n. 1. Construcție cu multe camere și galerii, în care orientarea este dificilă. ♦ Fig. Încurcătură de drumuri; p. ext. problemă, situație fără ieșire. 2. (În mitologia greacă) Construcție vastă, cu nenumărate galerii, înălțată de către Dedal în insula Creta la porunca regelui Minos. A slujit ca închisoare Minotaurului. – Din fr. labyrinthe, lat. labyrinthus.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
labirint, labirinturi s. n. (intl.) penitenciar.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink