LABIOLECTÚRĂ s. f. Aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor. [Pr.: -bi-o-] – Labi[al] + lectură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

labiolectúră s. f., g.-d. art. labiolectúrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink