LABIODENTÁL, -Ă, labiodentali, -e, adj. (Despre sunete) Care se articulează prin atingerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. ◊ (Substantivat, f.) F și v sunt labiodentale. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiodentale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

LABIODENTÁL ~ă (~i, ~e) (despre sunete) Care se articulează prin obținerea buzei inferioare de dinții incisivi superiori. /<fr. labiodentale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LABIODENTÁL, -Ă adj., s.f. (Sunet) la a cărui articulare participă buzele și dinții. [Pron. -bi-o-. / < fr. labiodental].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LABIODENTÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin atingerea buzei de jos de dinții incisivi superiori. (< fr. labiodental)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

labiodentál adj. m. (sil. -bi-o-), pl. labiodentáli; f. sg. labiodentálă, pl. labiodentále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink