LABÍL, Ă, labili, -e, adj. (Livr.) Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LABÍL ~ă (~i, ~e) livr. Care se schimbă mereu; lipsit de stabilitate; instabil; nestabil; schimbător; variabil. /<fr. labile, lat. labilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LABÍL, -Ă adj. 1. (Liv.) Nestatornic, nestabil. 2. (Despre un sistem fizic) Care se află într-o stare de echilibru instabil. [Cf. it., fr. labile, lat. labilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LABÍL, -Ă adj. 1. nestatornic, schimbător, instabil. 2. (despre un sistem fizic) în stare de echilibru instabil. 3. (despre debitul verbal al unor bolnavi mintali) abundent și necontrolat. (< fr. labile, lat. labilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

LABÍL adj. v. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, schimbător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Labil ≠ ilabil, nevariabil, nelabil, neschimbător, stabil, statornic, leneș
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

labíl adj. m., pl. labíli; f. sg. labílă, pl. labíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink