LĂUTÚRĂ, lăuturi, s. f. (Reg.) Lăut, lăutoare. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -ură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

lăutúră s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăutúrii; pl. lăutúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink