LĂUTOÁRE, lăutori, s. f. (Reg.) Lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -oare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂUTOÁRE s. v. urechea-iepurelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lăutoáre s. f. (sil. lă-u-), g. -d. art. lăutórii; pl. lăutóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink