LĂUTĂRÉSC, -EÁSCĂ, lăutărești, adj. Caracteristic lăutarilor, de lăutar. [Pr.: lă-u-] – Lăutar + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂUTĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de lăutari; propriu lăutarilor. /lăutar + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lăutărésc adj. m. (sil. lă-u-), f. lăutăreáscă; pl. m. și f. lăutăréști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lăutăreásca s. f. art. (sil. lă-u-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink