LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A LĂINICÍ ~ésc intranz. pop. 1) A fi lainic; a hoinări; a vagabonda. 2) fig. pop. A merge din loc în loc fără nici un scop; a hoinări; a vagabonda; a rătăci. /Din lainic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂINICÍ vb. v. alinta, cocoli, hoinări, obrăznici, răsfăța, răzgâia, vagabonda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lăinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăiniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink