LĂIÉȚ, -IÁȚĂ, lăieți, -e, s. m. și f., adj. (Țigan sau țigancă) care face parte dintr-o laie; p. ext. (om) cu înfățișare neîngrijită, cu părul lung și nepieptănat. – Laie + suf. -eț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂIÉȚ ~i m. înv. 1) Bărbat care face parte dintr-o laie de țigani nomazi. 2) fig. Persoană cu o înfățișare neîngrijită. /laie + suf. ~eț
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂIÉȚ adj. (rar) laieș. (Nomad ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lăiéț s. m., adj. m., pl. lăiéți; f. sg. lăiáță, g.-d. art. lăiéței, pl. lăiéțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink