LĂICÉR, lăicere, s. n. (Reg.) Covor țărănesc de lână care se așterne pe jos sau cu care se împodobesc la țară lavițele și pereții. [Pr.: lă-i-. – Var.: lăvicér s. n.] – La(v)iță + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LĂICÉR ~e n. Covor țărănesc de lână, lung și îngust, țesut, de obicei, în dungi, care se așterne pe jos sau se pune pe pereți. [Var. lavicer] /la [v]iță + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LĂICÉR s. v. cergă, covor, cuvertură, învelitoare, pătură, scoarță, velință.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
lăicér s. n., (sil. lă-i-)/lăvicér pl. lăicére/ lăvicére
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
LĂICÉR (LĂVICÉR) (‹ la(v)iță) s. n. (Reg.) Scoarță țărănească de lână, lungă și îngustă, ornamentată mai ales liniar, prin alternarea dungilor subțiri cu cele late, în două-trei tonuri de culoare; folosită mai ales în Moldova pentru a acoperi lavițele, pereții sau dușumelele.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink