LĂIBĂRÚȚ, lăibăruțe, s. n. Lăibăraș. – Laibăr + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

lăibărúț s. n., pl. lăibărúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink