LĂCUÍT, -Ă, lăcuiți, -te, adj. Vopsit cu lac², acoperit cu un strat de lac². – V. lăcui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

LĂCUÍ, lăcuiesc, vb. IV. Tranz. A aplica un strat de lac², a vopsi cu lac² (suprafața unui obiect). – Lac² + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A LĂCUÍ ~iésc tranz. (obiecte, materiale) A acoperi cu lac; a da cu lac (în scop protector sau/și decorativ). /lac + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lăcuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăcuiésc, imperf. 3 sg. lăcuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăcuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

lăcuit, -ă, lăcuiți, -te adj. (intl.) 1. arestat. 2. bătut.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

lăcui, lăcuiesc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a bate.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink