LÂNGOÁRE s. f. v. lingoare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

LÂNGOÁRE s. v. afecțiune, boală, maladie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lângoáre s. f., pl. lângóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINTA LÂNGÓRII s. v. izma broaștei, menta broaștei.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

lîngoáre (lângóri), s. f. – 1. Boală, suferință. – 2. Tifos, febră tifoidă. – Var. lingoare, lungoare. Mr. lîngoare, lungoare, megl. lăngoare. Lat. languōrem (Pușcariu 980; Candrea-Dens., 1001; REW 4891; DAR), păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 169). Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 189. Este cuvînt comun (ALR, I, 111); var. se explică prin încrucișare cu lingere sau cu lung. Cf. și lînced. – Der. lînguros, adj. (bolnăvicios, slab), dublet al neol. languros, adj. (galeș), din fr. langoureux. Lînji, vb. (a lîncezi), cuvînt rar, pe care Pușcariu 982 îl crede der. de la un lat. *languῑre, pare să rezulte dintr-o confuzie cu tînji. Lungurică, s. f. (plantă, Galeopsis Tetrahit), stă în loc de *lîngurică (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink