LÂNCOTÍ, lâncotésc, vb. IV. Tranz. (Înv., sec. XVI) A înșela, a minți, a păcăli. (din lâncotă, cf. sl. lankovati)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink