KYRIE s. f. (Muz.) 1. (Și în sintagma kyrie eleison) Invocație a divinității adoptată în cultul creștin. 2. Parte a misei (care se deschide prin kyrie 1). [Pr.: chí-] – Cuv. gr.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de catalin_caba | Semnalează o greșeală | Permalink

KYRIE s.f. (Muz.) Începutul unei invocații într-o misă cântată. [Cf. it., fr. kyrie < gr. Kyrie eleison].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

KYRIE s. f. începutul unei invocații într-o misă la ortodoxși și la catolici. (< fr. kyrie, gr. Kyrie eleison)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

Kyrie eleison (‹ gr. Kύριε ἐλέησον [ἡμᾶς], Kyrie eleison, „Doamne miluiește”) 1. Invocație adoptată în cultul creștin în sec. 4. Se întâlnește prima oară la Antiohia și de aici se propagă în Europa unde, în sec. 6, e cuplată cu invocația Christe eleison. 2. Parte a misei (1) situată între introitus* și Gloria in excelsis. Este compusă din trei secțiuni: Kyrie, Christe, Kyrie, ultima fiind repetarea primei. Misele (2) polif., renunțând în genere la introitus, încep în majoritatea cazurilor direct cu K., care joacă astfel rolul de „uvertură” (de unde caracterul solemn și frecvența stilului fugato*). Forma* tripartită ABA se menține, compozitorii căutând adesea să creeze un constrast între A și B și să confere secțiunii Christe eleison o notă lirică.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink