KENOGLOSÍE s.f. (Med.) Stare patologică caracterizată prin redarea de cuvinte fără nici un proces de gândire. [g.-d. art. kenoglosíei] (din keno- = gol + -glosie = vorbire; cf. fr. kénoglossie)
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

kenoglosíe s. f., g.-d. art. kenoglosíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink