JUXTAPÚNE, juxtapún, vb. III. Tranz. A pune mai multe obiecte alături, unul lângă altul; a alătura. ◊ Refl. și tranz. (Gram.) A (se) îmbina prin juxtapunere. – Din fr. juxtaposer (după pune).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A JUXTAPÚNE juxtapún tranz. 1) (obiecte) A pune unul lângă altul; a așeza alături; a alătura. 2) (părți de propoziție) A face să se juxtapună. /<fr. juxtaposer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE JUXTAPÚNE se juxtapún intranz. (despre părți de propoziție) A se îmbina prin juxtapunere. /<fr. juxtaposer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JUXTAPÚNE vb. III. tr. A alătura. [P.i. juxtapún. / după fr. juxtaposer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JUXTAPÚNE vb. tr. a pune alături; a alătura. (după fr. juxtaposer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JUXTAPÚNE vb. v. alătura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

juxtapúne vb. pune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink