JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. justificativ. (< fr. justificateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JUSTIFICATÓR adj. v. justificativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

justificatór s. m., pl. justificatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

justificatoáre s.f., pl. justificatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink