JUSTIFICÁȚIE, justificații, s. f. Justificare. [Var.: justificațiúne s. f.] – Din fr. justification, lat. justificatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JUSTIFICÁȚIE s.f. v. justificațiune.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JUSTIFICÁȚIE s. f. justificare. (< fr. justification, lat. iustificatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JUSTIFICÁȚIE s. v. justificare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. justificațiune - LauraGellner

justificáție s. f., (sil. -ți-e), art. justificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. justificáției; pl. justificáții, art. justificáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. justificațiune - LauraGellner

JUSTIFICAȚIÚNE s. f. v. justificație.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JUSTIFICAȚIÚNE s.f. Justificare. [Var. justificație s.f. / < fr. justification, lat. iustificatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink