JUSTIȚIÁR, -Ă, justițiari, -e, adj. Care face dreptate, care urmărește să facă dreptate. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. justicier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JUSTIȚIÁR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (mai ales în orânduirea feudală). 2. (Cel) care iubește dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ți-ar. / < fr. justicier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JUSTIȚIÁR adj., s. n. 1. (cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (în orânduirea feudală). 2. (cel) care face dreptate, iubitor de dreptate. (< fr. justicier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

justițiár adj. m. (sil. -ți-ar), pl. justițiári; f. sg. justițiáră, pl. justițiáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink