JURISPRUDÉNȚĂ, jurisprudențe, s. f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obișnuit un tribunal un litigiu. 2. Știința dreptului. – Din fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JURISPRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Ansamblu de principii juridice; știință a dreptului. 2) Ansamblu de decizii sau soluții date de un organ de jurisdicție în anumite probleme de drept. [G.-D. jurisprudenței; Sil. -ris-pru-] /<lat. jurisprudentia, fr. jurisprudence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JURISPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Soluție dată cu prilejul dezlegării unei cauze de către un organ de jurisdicție prin interpretarea unei norme prevăzute de lege sau de alt act normativ ori prin determinarea normei juridice aplicabile cazului cu ajutorul principiilor legislației. 2. Totalitatea hotărârilor pronunțate asupra unor anumitor cazuri de unul sau de mai multe organe de jurisdicție. 3. (Liv.) Științe juridice; drept. [Cf. fr. jurisprudence, lat. iurisprudentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JURISPRUDÉNȚĂ s. f. 1. totalitatea hotărârilor pronunțate de organele de jurisdicție într-un anumit domeniu; (spec.) ansamblu de decizii ale unui tribunal. 2. știința dreptului. (< fr. jurisprudence, lat. jurisprudentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JURISPRUDÉNȚĂ s. v. drept.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jurisprudénță s. f., g.-d. art. jurisprudénței; pl. jurisprudénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink