jurisconsúltă s. f., g.- d. art. jurisconsúltei; pl. jurisconsúlte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JURISCONSÚLT, -Ă, jurisconsulți, -te, s. m. și f. Specialist în științele juridice, de mare autoritate, care este consultat în problemele dificile de drept. – Din fr. jurisconsulte, lat. jurisconsultus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JURISCONSÚLT ~ți m. 1) Specialist în drept care dă consultații juridice. 2) Jurist angajat de o instituție pentru a o susține în fața justiției. /<lat. jurisconsultus, fr. jurisconsulte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JURISCONSÚLT s.m. 1. (În Roma antică) Persoană care acorda părților asistență în fața justiției. 2. Specialist care dă consultații în probleme de drept. 3. Specialist în științele juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. [< fr. jurisconsulte, cf. lat. iurisconsultus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JURISCONSÚLT, -Ă I. s. m. (în Roma antică) persoană care acorda părților asistență în fața justiției. II. s. m. f. 1. specialist care dă consultații în probleme de drept. 2. specialist în științe juridice care se ocupă cu rezolvarea problemelor de drept într-o instituție, pe care o reprezintă în justiție. (< fr. jurisconsulte, lat. iurisconsultus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

jurisconsúlt s. m., pl. jurisconsúlți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink