JUBILÁRE, jubilări, s. f. Satisfacție însoțită de veselie mare; (rar) jubilație. – V. jubila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÁRE s.f. Faptul de a jubila; jubilație. [< jubila].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÁRE s. v. jubilație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jubiláre s. f., g.-d. art. jubilării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simți o mare satisfacție (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A JUBILÁ ~éz intranz. A încerca o mare satisfacție (în urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacție, a triumfa. [< fr. jubiler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacție, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

JUBILÁ vb. v. triumfa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jubilá vb., ind. prez. 1 sg. jubiléz, 3 sg. și pl. jubileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink