15 definiții pentru joi (s.f.), joi (vb.)   conjugări / declinări

JOI s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul3 Paștilor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paști = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JOI1 f. A patra zi a săptămânii. ◊ ~a mare ultima joi din postul Paștilor. De ~ până mai apoi a) la nesfârșit; mereu; b) niciodată; nicicând. [Monosilabic. art. joia] /<lat. jovis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JOI2 adv. În ziua de joi. /<lat. jovis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JOI1 s. f. A patra zi a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu. ♦ (Adverbial, în forma joia) În fiecare joi. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul paștelui. – Lat. [dies] Jovis.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

JOÍ2, joiesc, vb. IV. (Reg.) 1. Intranz. A ieși la capăt; a răzbi, a dovedi, a prididi. 2. Tranz. și intranz. A răbda, a îndura. 3. Tranz. A mulțumi, a satisface. – Magh. gyönni, gyünni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

JOÍ vb. v. dovedi, îndura, mulțumi, pătimi, păți, prididi, răbda, răzbi, satisface, suferi, suporta, trage.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieși la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

joi s. f. – Ziua a patra a săptămînii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Pușcariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc într-o joi); joică, s. f. (nume de vacă); joimăriță, s. f. (ființă imaginară cu puteri malefice care le amenință pe femeile leneșe; obicei popular, conform căruia un flăcău merge din casă în casă, prefăcîndu-se că este un duh rău), de la joia mare sau joimari.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

joi s. f., art. jóia; pl. joi, art. jóile (sil. jo-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JÓIA adv. În fiecare zi de joi. /<lat. jovis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Jóia Mare s. pr. f. sg.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

joi s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ♦ (Bis.) Zi liturgică, închinată în cadrul săptămânii liturgice cinstirii sfinților apostoli, pentru că joi a avut Cina cea de taină, la care Mântuitorul a întemeiat sfânta euharistie în prezența apostolilor. ◊ (Pop.) Joia mare (joimare, joimar s. m., joimari s. f. pl.) = ultima joi din postul Paștilor (păresimi), când se celebrează amintirea Cinei de taină. ◊ Joia verde = joia din săptămâna Rusaliilor, când are loc o sărbătoare populară. ◊ Joia iepelor = joia din săptămâna mare. ◊ Joia furnicilor = joia din săptămâna albă. ◊ Joia apelor = joia din săptămâna mare (dinainte de Sântoader). ◊ Joia mânioasă = a noua joi după Paști, sărbătoare care se ține pentru ca grindina să nu strice holdele. ◊ Joia jivinelor = joia din săptămâna brânzei. ◊ Joile grele (sau păzite, cele joi) = cele din urmă două joi din cele noua ale Cincizecimii. ◊ Sfânta Joi = zână binevoitoare din mitologia românească. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = mereu, la nesfârșit; niciodată. ◊ Din joi în Paști = din când în când, foarte rar. – Din lat. (dies) Jovis.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

din an în Paște / joi în Paște / Paști-n Crăciun expr. foarte rar; la intervale mari de timp.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

joi după Paști expr. (pop., iron.) niciodată!
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink