JNEÁPĂN, jnepeni, s. m. 1. Jep. 2. Ienupăr. [Var.: jnépen s. m.] – Lat. juniperus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JNEÁPĂN jnépeni m. Arbust cu tulpină ramificată, cu crengile plecate la pământ și cu frunze aciculate, răspândit în regiunile alpine; jep. /<lat. juniperus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JNEÁPĂN s. 1. (BOT.; Pinus mugo) jep, (prin Mold. și Bucov.) sosnar. 2. v. pin pitic. 3. v. ienupăr.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jneápăn (jnépeni), s. m. – 1. Ienupăr (Iuniperus communis). – 2. Nume dat mai multor plante care seamănă cu ienupărul (Iuniperus nana; Pinus Pumilio; Pinus Mughus). – Var. jneap, jin(e)apăn, jireapăn, jneapăr, jnepen(e), șneap(ăn), etc. Mr. giuneapine, megl. juneapin. Lat. ienῑperus, var. pop. de la iunῑperus (Pușcariu, 908; Candrea-Dens., 903; REW 4624; DAR), cf. it. ginepro, sp. enebro. Este dublet al lui ienuper. Var. jneap, pl. jnepi, este un sing. analogic pe baza lui jneapăr(i) considerat ca pl. (Byck-Graur 28). Jep, s. m. (ienupăr) este de la forma anterioară (după Pușcariu, Lr., I, 257, ar fi cuvînt celtic, și preindoeurop. după Lahovary 332). Din rom. provine rut. zenepyr (Candrea, Elemente, 406).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jneápăn s. m., pl. jnépeni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink