JÍTIE, jitii, s. f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JÍTIE ~i f. pop. 1) Expunere a aventurilor sau a vieții cuiva. 2) Boală incurabilă. /<sl. žitije
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

JÍTIE s. v. întâmplare, pățanie, peripeție, rogojină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jítie (jítii), s. f. – 1. Viață, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteșug, boală cronică. Sl. žitije „viață” (Pușcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jítie s. f. (sil. -ti-e), art. jítia (sil. -ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (sil. -ti-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

jitie, jitii s. f. lehamite, greață.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a-i veni (cuiva) jitia expr. a i se face greață, a se scârbi (de ceva / de cineva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink