JINTUÍ, jintuiesc (jíntui), b. IV. Tranz. A frământa cașul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. jintiță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A JINTUÍ ~iésc tranz. (cașul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jintuí, jintuiésc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce cașul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jintuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. jintuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink