JINDUITÓR, -OÁRE, jinduitori, -oare, adj. Care jinduiește; râvnitor, poftitor; jinduit. [Pr.: -du-i-] – Jindui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JINDUITÓR adj. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, râvnitor, (fig.) înfometat, însetat, lacom, setos. (~ de o viață mai bună.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jinduitór adj. m., pl. jinduitóri; f. sg. și pl. jinduitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink