JÍLAV (JILÁV), -Ă, jilavi, -e, adj. Umed; reavăn. – Din bg. žilav.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

JÍLAV ~ă (~i, ~e) Care conține o cantitate abia simțită de apă sau de alt lichid; pătruns de umezeală; reavăn; umed. Pământ ~. /<bulg. zilav
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jílav/jiláv adj. m., pl. jílavi/jilávi; f. jílavă/jilávă, pl. jílave/jiláve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

JÍLAV adj. reavăn, ud, umed, (par) umedos, (reg.) puhav, revenos, (prin Transilv.) motov. (Un loc, un teren ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Jilav ≠ uscat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

jiláv (jilávă), adj. – 1. Umed, reavăn. – 2. (Banat) Puternic, zdravăn. Bg. žilav „elastic, lipicios”, cel de al doilea sens din sb. žilav „gros” și ambele din sl. žila „venă” (Miklosich, Lexicon, 198; Cihac, II, 158). Indicația din DAR, conform căreia cuvîntul este puțin folosit în Munt., nu este exactă. Pe de altă parte, jilav nu-l substituie pe umed, întrucît primul cuvînt conține ideea de „îmbibat, pătruns de umezeală pe toate părțile”. Der. din bg. vlažen „umed” (Conev 37) este greșită. Der. jilavă, s. f. (loc umed); jilăvie, s. f. (umezeală); jilavi, vb. (a îmbiba, a umezi); jilăveală, s. f. (umezeală); jilăvete (var. jiloveață), s. f. (bîtă, par), în Banat, din al doilea sens al lui jilav.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

jílav adj. m., pl. jílavi; f. sg. jílavă, pl. jílave
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink